Șlefuirea parchetului herringbone
Parchetul herringbone se șlefuiește mai greu decât cel liniar, pentru că fibrele lemnului merg în două direcții. Se lucrează pe diagonală, cu mașini potrivite și cu o ultimă trecere atentă, altfel apar urme vizibile pe o parte a modelului.
La parchetul herringbone, fiecare placă este așezată la 90° față de vecina ei, deci jumătate din fibre merg într-o direcție și jumătate în cealaltă. Nu există o singură direcție „corectă” de șlefuire, ca la parchetul liniar. Soluția este să se lucreze pe diagonală, la aproximativ 45° față de plăci, astfel încât mașina să taie fibra oblic, indiferent de orientarea piesei. Restul lucrării se face cu mai multă răbdare și mai multe treceri fine decât în mod obișnuit.
De ce este mai dificil decât parchetul liniar
La un parchet în benzi paralele, mașina se mișcă de-a lungul fibrei și urmele rămân aproape invizibile. La herringbone, orice trecere dreaptă este paralelă cu fibra la o jumătate din plăci și perpendiculară pe cealaltă. Pe cele perpendiculare, hârtia taie fibra transversal și lasă zgârieturi vizibile, mai ales după lăcuire. Vedeți atunci un efect de „carouri” de nuanțe ușor diferite, care apare pe lumina de la fereastră.
Mai există două particularități. Capetele plăcilor sunt tăiate drept sau în unghi și au fibra scurtă, care se rupe mai ușor. Iar parchetul vechi are adesea plăci ușor denivelate, deoarece îmbinarea în spic acumulează mici diferențe, iar mașina trebuie să le uniformizeze fără să roadă prea mult.
Cum se lucrează
Ordinea obișnuită a unei șlefuiri corecte arată așa:
- Pregătirea. Se verifică placă cu placă dacă sunt desprinse, se refixează cele care sună a gol și se scufundă capetele cuielor.
- Prima trecere pe diagonală, într-un sens, cu granulație mai mare, doar cât să scoată lacul și să niveleze.
- A doua trecere pe diagonala opusă, perpendiculară pe prima, pentru a uniformiza urmele.
- Trecerile următoare cu granulații tot mai fine, alternând direcția diagonală, nu urmând doar fibra.
- Marginile și colțurile, cu mașină de margine sau, pe porțiuni mici, manual, urmând fibra fiecărei plăci.
- Ultima trecere cu granulație fină, de multe ori cu o mașină orbitală, care nu lasă urme direcționale.
Alegerea mașinii contează. Tamburul clasic este rapid, dar riscă să sape dacă este condus greșit, iar discul orbital sau mașina cu mișcare excentrică este mai blândă pe modele complicate. Am comparat variantele în ghidul despre mașinile de șlefuit.
Lucrul lângă pereți și la bordură
Pe diagonală, mașina mare nu poate ajunge până la perete, iar în ultimii centimetri se trece la mașina de margine. Aici apare cel mai des diferența de aspect între mijlocul camerei și perimetru. La parchetul cu bordură perimetrală, banda din jur are fibra pe lungime, deci se șlefuiește pe direcția ei, separat de câmpul în spic. Joncțiunea dintre cele două zone se tratează cu grijă, ca să nu rămână o linie vizibilă de trecere.
Rosturile și chituirea
Multe parchete herringbone au muchii ușor teșite, care formează un mic canal între plăci. Dacă nu sunt umplute, în ele se adună lac și murdărie. Unii proprietari preferă acest desen al rosturilor, alții vor o suprafață continuă, deci decizia se ia înainte de lucrare și aparține proprietarului, nu doar meșterului.
Când rosturile sunt largi, chituirea trebuie făcută cu un amestec compatibil cu esența lemnului. Chitul se întinde pe diagonală și se curăță după întărire. Erorile apar când rămâne chit în exces, pentru că un chit uscat pe suprafață se șlefuiește greu și pătează lemnul în jur. Despre alegerea amestecului găsiți mai multe în ghidul despre chit cu rumeguș fin vs. chit gata preparat.
Parchetul herringbone stratificat
Plăcile stratificate în spic au un strat nobil subțire, iar o greșeală de câteva zecimi de milimetru se poate vedea sau poate străpunge stratul. Aici mașina trebuie reglată fin, iar lucrarea cere un meșter care a mai făcut așa ceva. Înainte de orice, se măsoară stratul de uzură. Cum faceți asta aflați în ghidul despre cum verificați dacă parchetul mai poate fi șlefuit.
Ce să urmăriți când alegeți echipa
Un meșter care știe herringbone vă va spune de la început că lucrează pe diagonală și va explica de ce. Merită verificat și următoarele:
- are mașini mici pentru margini și pentru zonele de lângă pereți;
- face o probă într-un colț, înainte de a trece la toată camera;
- vă arată parchetul pe lumină laterală după ultima șlefuire, înaintea lacului;
- nu promite un rezultat identic cu cel al unui parchet nou, dacă lemnul are urme adânci.
Dacă aveți un parchet în spic de recondiționat, în Cluj-Napoca sau în împrejurimi, ne puteți trimite câteva fotografii sau puteți veni în showroom. Detalii despre modelul herringbone găsiți pe pagina dedicată.
Întrebări frecvente
+Se poate șlefui parchetul herringbone pe direcția fibrei?
Nu este recomandat. La jumătate din plăci mașina ar tăia fibra transversal, deci ar lăsa urme.
+Rămân urme vizibile după lăcuire?
Dacă ultimele treceri au fost făcute corect, nu. Se văd de obicei doar la lumina razantă, după o treaptă de granulație ratată.
+Costă mai mult decât parchetul obișnuit?
De regulă da, pentru că lucrarea ia mai mult timp și cere mai multă îndemânare. Prețul se stabilește după vizionare.
+Merită recondiționat un herringbone vechi?
Da, atât timp cât există lemn suficient. Un spic masiv bine îngrijit capătă un aspect foarte apropiat de cel nou.
