Chit cu rumeguș fin vs. chit gata preparat
Chitul făcut din praf de lemn și liant se potrivește cel mai bine la culoare cu pardoseala, dar cere meșteșug. Chitul gata preparat este mai rapid și mai constant, dar nuanța trebuie aleasă și testată cu grijă.
Dacă urmăriți o nuanță cât mai apropiată de lemn, chitul făcut pe loc din praf fin de șlefuire și liant dă de obicei rezultatul cel mai discret. Chitul gata preparat câștigă la viteză, la consistență și la rezistența în rosturile ceva mai late. Nici unul nu este mai bun în toate situațiile, iar alegerea depinde de esență, de finisaj și de ce fel de rosturi aveți.
Cum se face chitul din praf de lemn
Meșterul amestecă praful rezultat la ultimele treceri de șlefuire, din aceeași pardoseală, cu un liant compatibil cu finisajul care urmează. Pasta se întinde cu o spatulă largă peste suprafață, în diagonală față de rosturi, apoi excesul se șlefuiește după uscare.
Avantajul principal este culoarea. Pentru că materialul este chiar lemnul pardoselii, nuanța și chiar o parte din textură se leagă firesc de restul suprafeței. Rostul se vede mai puțin, mai ales pe stejar cu nuanță naturală.
Dezavantajele sunt practice:
- cere mână bună, pentru că proporția dintre praf și liant se simte din consistență, nu din rețetă;
- praful trebuie păstrat separat, iar la o șlefuire cu aspirație foarte eficientă cantitatea rămasă la îndemână este mică (despre cum funcționează sistemele cu captare, vedeți șlefuirea fără praf);
- nuanța se schimbă în funcție de granulația prafului folosit, de aceea se ia doar praf fin;
- contracția la uscare este mai greu de prevăzut, deci rostul poate cere o a doua trecere.
Cum se comportă chitul gata preparat
Produsele gata preparate vin în recipiente cu o pastă omogenă, adesea în mai multe nuanțe de lemn, cu un timp de uscare și o contracție declarate de producător. Se aplică la fel, cu spatula, dar rețeta nu mai depinde de mâna celui care o amestecă.
Sunt utile atunci când rostul este mai lat, când nu există praf potrivit sau când echipa lucrează într-un termen strâns. Nuanța e însă o aproximare: se alege cea mai apropiată din gamă, iar pe un lemn cu culoare neuniformă rezultatul poate să iasă ușor mai deschis sau mai închis. Un produs mai potrivit pentru lemn de stejar poate arăta altfel pe un nuc sau pe o esență exotică.
Mai contează și compatibilitatea. Unele produse sunt făcute pentru lac, altele pentru ulei, iar un chit care respinge finisajul se vede ca o pată mată sau lucioasă pe un rost. Fișa tehnică a chitului și cea a finisajului trebuie să fie citite împreună.
Comparație pe criteriile care contează
- Potrivirea culorii. De regulă, praful de lemn se potrivește mai bine. Produsul gata preparat dă un rezultat bun doar dacă nuanța aleasă este corectă.
- Rosturi fine, sub 1 mm. Ambele variante funcționează, iar diferența se vede puțin.
- Rosturi mai late. Un produs cu elasticitate și umplutură adecvată ține mai bine decât pasta de rumeguș, care poate crăpa.
- Viteza. Câștigă chitul gata preparat, pentru că nu se prepară în doze mici, iar timpul de uscare este anunțat.
- Constanța între camere. Câștigă produsul gata preparat, pentru că rețeta rămâne aceeași de la o zi la alta.
- Finisaj cu ulei. Se verifică dinainte cu un test, pentru că unele pastele nu absorb uleiul la fel ca lemnul din jur.
Trebuie spus că nimic nu poate împiedica mișcarea sezonieră a lemnului. Iarna, în apartamentele din Cluj-Napoca cu încălzire centrală, un rost fin se poate deschide din nou, indiferent de chit. Despre asta vorbește ghidul despre rosturile care reapar după chituire.
Cum alegeți în practică
O regulă simplă: la un parchet cu rosturi fine și nuanță naturală, folosiți praful propriu al pardoselii. La rosturi mai late sau la culori intense, alegeți un produs gata preparat potrivit, după o probă. La rosturi de câțiva milimetri nu alegeți nici una dintre variante, ci fâșii de lemn lipite, așa cum este explicat în ghidul despre chituirea rosturilor la recondiționare.
Proba se face pe o zonă ascunsă: chit, uscare, o trecere de șlefuire și un strat de finisaj, apoi o privire la lumina zilei. Dacă rezultatul vă convinge, se trece la restul camerei.
Rosturile chituite pe câteva esențe le puteți vedea la showroomul din Str. Descartes Rene 2, iar o fotografie a pardoselii dumneavoastră ne ajută să recomandăm varianta potrivită.
Întrebări frecvente
+Se poate folosi rumeguș cumpărat sau pilitură de la alt lemn?
Nu este recomandat. Nuanța și granulația nu se potrivesc, iar chitul rămâne vizibil ca o linie cu altă culoare. Cel mai bun material este praful fin din chiar pardoseala respectivă.
+Chitul gata preparat se poate vopsi sau colora?
Unele produse se pot amesteca între ele pentru a ajunge la o nuanță intermediară, dar numai dacă producătorul permite acest lucru. Se testează întotdeauna pe o bucată de probă.
+Cât timp trebuie să se usuce chitul înainte de lăcuire?
Cât indică fișa tehnică a produsului, care depinde de grosimea stratului, de temperatură și de umiditatea din cameră. Lacuirea pe un chit încă umed duce la bule și la pete.
+Chitul se vede mai mult sub lac mat sau lucios?
Un finisaj lucios scoate mai bine în evidență orice diferență de nuanță sau de planeitate. Pe un lac mat sau pe ulei, un chit bine potrivit trece mult mai ușor neobservat.
