Parchetul pentru scene și săli de spectacol

O sală de spectacol are nevoie de cel puțin două pardoseli diferite: o scenă elastică, ușor de înșurubat și de înlocuit pe bucăți, și o sală pentru public durabilă, mată și silențioasă.

Într-o sală de spectacol nu se alege un singur parchet, ci cel puțin două. Scena are nevoie de o podea elastică, din lemn care primește șuruburi și cuie pentru decor și care se poate înlocui pe porțiuni. Sala pentru public și foaierul cer, în schimb, un parchet dur, cu finisaj mat și rezistent la trafic, de obicei stejar stratificat sau masiv, lipit pe șapă.

Scena, sala și foaierul au cerințe aproape opuse

Pe scenă, podeaua este o unealtă de lucru. Actorii și dansatorii sar, cad și aleargă pe ea, tehnicienii fixează decoruri, trag cabluri și marchează pozițiile cu bandă. Aspectul contează mai puțin decât comportamentul: să amortizeze, să nu reflecte lumina reflectoarelor și să poată fi reparată fără să oprească stagiunea.

În sală lucrurile se inversează. Publicul vede pardoseala la fiecare intrare, iar podeaua trebuie să arate bine ani la rând, să nu amplifice pașii celor care întârzie și să suporte scaune fixate în ea. Foaierul seamănă mai mult cu un hol de hotel: trafic concentrat, tocuri, apă adusă pe încălțăminte iarna.

Ce trebuie să suporte podeaua scenei

Înainte de orice discuție despre esență, merită listate solicitările reale ale scenei. Ele dictează construcția:

• Elasticitate controlată. Pentru dans, scena are nevoie de un sistem pe grinzișoare sau perne elastice, asemănător cu cel din sălile de sport cu pardoseală elastică, dar reglat pentru sărituri și aterizări, nu pentru mingi.
• Fixarea decorului. Tehnicienii înșurubează direct în podea. Lemnul trebuie să țină șurubul și să accepte găuri repetate fără să crape.
• Înlocuire pe porțiuni. Stratul de uzură se schimbă des în zonele cele mai solicitate, deci trebuie montat astfel încât să poată fi scos fără demolarea întregii scene.
• Suprafață fără reflexii. Un lac lucios aruncă lumina reflectoarelor spre public și spre camere. Scenele de teatru se finisează de regulă mat, adesea în negru sau gri închis, și se revopsesc periodic.
• Trape și deschideri. Dacă scena are trape, panourile din jurul lor trebuie să fie demontabile și să revină perfect la nivel.

Construcția și esențele potrivite pentru scenă

În multe teatre, podeaua scenei este un sistem stratificat: grinzișoare pe suporturi elastice, unul sau două straturi de placaj așezate încrucișat și un strat superior de uzură. Acest ultim strat poate fi din scândură de rășinoase sau din plăci dure de înlocuire, după tradiția și bugetul instituției.

Rășinoasele, cum sunt molidul și pinul, sunt folosite pe scene tocmai pentru că sunt mai moi. Primesc cuie și șuruburi ușor, se repară simplu și au un preț care permite înlocuirea periodică. Detaliile despre comportamentul lor ca pardoseală se găsesc în ghidul despre pin și molid pe pardoseală. Stejarul sau frasinul ar fi mai rezistente la zgâriere, dar țin mai greu un șurub tras și repetat în același loc.

Pentru spectacolele de balet sau dans contemporan, peste podea se întinde de obicei un covor special de dans, iar parchetul de dedesubt rămâne structura. Pe scenele de concert, unde nu se înșurubează decor, se folosește mai des un parchet din lemn de esență tare, montat pe grinzișoare, care rezonează discret și susține sunetul instrumentelor.

Pardoseala din sală: acustică, pante și scaune fixate

În sala pentru public, alegerea uzuală este stejarul, stratificat sau masiv, lipit pe toată suprafața. Lipirea elimină sunetul „de tobă” al pașilor, care se aude foarte clar în liniștea dintre replici. Un parchet flotant este rareori potrivit aici.

Sala aduce câteva detalii pe care o locuință nu le are:

1. Pardoseala în pantă sau în trepte. Fiecare treaptă are nevoie de un profil pentru buza treptei, de preferat contrastant ca să fie vizibil la lumină slabă.
2. Scaunele ancorate în podea. Pozițiile ancorelor se stabilesc înainte de montaj, ca să nu se găurească parchetul la întâmplare și ca rândurile să cadă pe axele modelului.
3. Iluminatul de culoar. Corpurile încastrate în trepte sau în pardoseală cer decupaje precise și trebuie coordonate cu electricianul.
4. Acustica. Lemnul face parte din proiectul acustic al sălii. Grosimea, montajul pe grinzișoare sau pe șapă și chiar finisajul se aleg împreună cu acusticianul, nu doar după aspect.
5. Reacția la foc. Pentru spațiile publice, proiectantul stabilește ce clasă de reacție la foc trebuie să aibă pardoseala. Cereți producătorului documentul de clasificare pentru exact produsul și finisajul ofertate.

În foaier, unde se adună lumea în pauză, un lac bicomponent mat sau satinat rezistă cel mai bine la trafic. Un preș textil generos la intrare reduce mult nisipul adus de afară.

Climatul unei săli folosite intermitent

O sală de spectacol nu este încălzită la fel ca o casă. Poate sta rece câteva zile, apoi se umple cu sute de oameni și se încălzește rapid, iar umiditatea urcă și coboară în câteva ore. Lemnul reacționează la aceste salturi prin rosturi care se deschid iarna și plăci care se strâng vara.

Esențele stabile și parchetul stratificat suportă mai bine aceste variații decât scândura masivă lată. Ideal este ca sistemul de ventilație să mențină umiditatea relativă între 40 și 60% chiar și în zilele fără spectacol. Dacă acest lucru nu este posibil, alegeți plăci mai înguste și discutați cu montatorul rosturile de dilatație la pereți și la trecerile spre scenă.

Cum pregătiți o decizie corectă pentru sala dumneavoastră

Cel mai bun punct de plecare este o listă de utilizări, nu un catalog de parchet. Înainte de primele oferte, clarificați cu echipa tehnică:

• ce tipuri de spectacole găzduiește sala: teatru, dans, concerte, conferințe;
• dacă scena primește decor înșurubat și cât de des se schimbă;
• câte ore pe zi este folosită sala și cum este controlat climatul;
• ce cerințe are proiectul pentru reacția la foc și pentru acustică;
• cine se ocupă de întreținere și cât timp liber există între evenimente pentru lucrări.

Cu răspunsurile acestea, alegerea esenței, a construcției și a finisajului devine o chestiune tehnică, nu de gust. Echipa Total Parquet lucrează și în săli culturale și galerii, iar pentru un proiect concret ne puteți scrie sau suna ca să programăm o vizită la fața locului.