Ce este parchetul stratificat și cum este construit

Parchetul stratificat este o placă din două sau trei straturi de lemn lipite cu fibra încrucișată. Deasupra stă un strat de lemn nobil, iar dedesubt un suport care ține placa stabilă.

Parchetul stratificat este o placă de pardoseală formată din mai multe straturi de lemn lipite între ele, dintre care doar cel de deasupra este din esența pe care o vedeți, de obicei stejar. Straturile de dedesubt au fibra orientată în altă direcție decât cel de sus, iar această așezare în cruce face placa mult mai stabilă decât o scândură dintr-o singură bucată. Pe scurt: la suprafață arată ca lemnul masiv, dar în interior este construit ca un sandviș tehnic.

Straturile unei plăci, de sus în jos

Dacă tăiați o placă de parchet stratificat pe lățime, vedeți de obicei trei zone distincte. Fiecare are un rol precis.

Stratul nobil

Este stratul de uzură, cel pe care calcați și pe care îl vedeți. Are în mod obișnuit între 2,5 și 6 mm grosime și este din lemn de esență tare: stejar, frasin, nuc sau specii exotice. Tot aici se aplică finisajul din fabrică, lac sau ulei, și eventual periajul ori teșirea muchiilor. Grosimea lui decide de câte ori poate fi șlefuită pardoseala în viitor, subiect pe care îl tratăm separat în ghidul despre grosimea stratului nobil.

Miezul

Miezul ocupă cea mai mare parte din grosimea plăcii. Poate fi din lamele de molid sau pin așezate perpendicular pe stratul nobil, din placaj multistrat sau, la unele produse, din HDF (fibră de lemn de înaltă densitate). În miez se frezează și sistemul de îmbinare: click sau nut și feder.

Contrabalansul

La plăcile în trei straturi, dedesubt se află un furnir subțire, de regulă din molid, cu fibra paralelă cu stratul nobil. Rolul lui este să echilibreze tensiunile: fără el, placa ar tinde să se curbeze spre partea cu lemnul mai gros. La construcțiile în două straturi, rolul acesta îl preia chiar miezul.

De ce se lipesc straturile în cruce

Lemnul se umflă și se contractă cu umiditatea aerului, mult mai mult pe lățime decât pe lungime. O scândură masivă lată de 18–20 cm poate „lucra” vizibil între vară și iarnă. Când lipiți peste ea un strat cu fibra perpendiculară, fiecare strat îl frânează pe celălalt și mișcările se reduc considerabil.

De aici vin avantajele practice ale construcției:

• Plăci late și lungi fără risc mare de deformare. Formatele de 20–30 cm lățime sunt obișnuite la stratificat și mult mai delicate la masiv.
• Compatibilitate cu încălzirea în pardoseală. Placa stabilă tolerează mai bine variațiile de temperatură, iar grosimea totală mai mică lasă căldura să treacă mai ușor.
• Montaj flotant sau lipit. Datorită stabilității, multe produse se pot monta și flotant, nu doar lipit de șapă.
• Consum mai mic de lemn nobil. Esența scumpă se folosește doar acolo unde se vede.

Variantele de construcție pe care le întâlniți

Nu toate plăcile numite „stratificat” sunt construite la fel. Diferențele contează pentru stabilitate, pentru zgomot și pentru felul în care se montează.

1. Trei straturi (triplustratificat). Strat nobil, miez din lamele de rășinoase, contrabalans. Este construcția clasică, folosită mai ales la plăcile lungi pentru montaj liniar. Detalii în ghidul despre parchetul triplustratificat.
2. Două straturi. Stratul nobil lipit direct pe un suport din placaj sau din lamele. Placa este mai subțire, de obicei de 10–15 mm, și se montează aproape întotdeauna lipit.
3. Multistrat cu suport din placaj. Suportul este un placaj din mai multe foi de furnir încrucișate. Este foarte stabil și rezistent la umiditate ocazională.
4. Strat nobil pe HDF. Mai ieftin și ușor de montat cu sistem click, dar sensibil la apă pe margini și mai puțin rigid decât placajul.

Construcția explică și de ce aceeași esență, cu același aspect, poate avea comportamente foarte diferite după montaj. Două plăci de stejar care arată identic în showroom pot reacționa diferit la o iarnă cu aer uscat dacă una are miez din placaj, iar cealaltă din HDF.

Cum citiți construcția pe fișa tehnică

Producătorii descriu construcția plăcii în fișa tehnică, uneori și pe cutie. Când comparați două produse, căutați aceste date:

• grosimea totală a plăcii, în milimetri;
• grosimea stratului nobil, separat de grosimea totală;
• tipul miezului: lamele de rășinoase, placaj sau HDF;
• numărul de straturi;
• sistemul de îmbinare și metodele de montaj permise;
• compatibilitatea declarată cu încălzirea în pardoseală.

Dacă fișa nu spune clar grosimea stratului nobil sau tipul suportului, cereți aceste informații înainte de a comanda. Un vânzător serios le are și vi le poate explica.

Cum vă folosește această informație la alegere

Construcția plăcii nu este un detaliu de catalog, ci determină unde și cum puteți folosi parchetul. Câteva reguli practice pe care le aplicăm la consultanță:

• Pentru încălzire în pardoseală, preferați o placă cu grosime totală moderată și un producător care declară explicit compatibilitatea.
• Pentru o locuință în care vreți să renovați peste ani, alegeți un strat nobil mai gros.
• Pentru modelele în spic, verificați dacă produsul există și în format herringbone sau chevron, cu aceeași construcție.
• Pentru o casă în care umiditatea variază mult între anotimpuri, un miez din placaj sau din lamele încrucișate este mai sigur decât unul din HDF.

Dacă vreți să vedeți secțiunea unei plăci, nu doar fața ei, cel mai simplu este să o țineți în mână. În showroomul Total Parquet de pe Str. Descartes Rene 2 vă arătăm mostre tăiate, iar comparația între construcții devine evidentă în câteva minute. Pentru a vă rezerva timp cu un consultant, puteți face o programare.