Rosturile dintre plăci: când sunt normale

Rosturi fine, de ordinul zecimilor de milimetru, care apar iarna și se strâng vara, sunt normale la parchetul din lemn. Devin problemă când sunt largi, constante, vizibile pe plăci lipite sau însoțite de alte defecte.

Rosturile fine dintre plăcile de parchet sunt un comportament normal al lemnului. Un parchet bine montat poate avea iarna linii subțiri între plăci, de câteva zecimi de milimetru, care se închid pe măsură ce aerul devine mai umed. Rosturile largi, cele care rămân deschise tot anul sau cele însoțite de plăci deformate, nu mai sunt normale.

De ce se deschid rosturile

Lemnul este higroscopic: preia vapori din aer când umiditatea crește și îi cedează când aerul se usucă. Odată cu apa, se modifică și lățimea plăcii, mult mai mult pe lățime decât pe lungime. De aceea rosturile sunt vizibile mai ales pe lungimea plăcilor și mult mai puțin la capete.

În Cluj-Napoca, iarna, centrala sau caloriferele coboară umiditatea relativă din apartament sub 30–35%. Parchetul se contractă, iar rosturile apar. Primăvara și vara, când aerul se umezește, lemnul revine și majoritatea rosturilor se strâng. Un ciclu sezonier regulat este semn de lemn viu, nu de defect.

Ce înseamnă „normal” în practică

Nu există o valoare unică, pentru că mărimea rostului depinde de specia lemnului, de lățimea plăcii și de modul de montaj. Câteva repere:

• Plăcile late se mișcă mai mult. O placă de 20 cm lățime variază mai mult în valoare absolută decât una de 7 cm.
• Stejarul, frasinul, nucul au comportamente diferite, iar speciile exotice sunt de regulă mai stabile.
• Parchetul stratificat se mișcă mai puțin decât cel masiv, pentru că straturile încrucișate limitează variațiile.
• Parchetul lipit are rosturile controlate de adeziv, deci un rost deschis lung este mai suspect decât la unul flotant.
• Iarna, rosturile pot ajunge pe plăcile masive la aproximativ un milimetru, uneori mai mult pe lățimi mari, dar trebuie să se închidă în sezonul umed.

Pentru valorile exacte, reperul este fișa tehnică a producătorului. Multe fișe indică toleranțe și condițiile de microclimat în care sunt valabile.

Rostul real și rostul de aspect

Ce vedeți cu ochiul nu este întotdeauna un spațiu între plăci. Multe parchete au muchiile teșite (micro-bizotate), iar teșitura formează un canal vizibil chiar și când plăcile se ating perfect. Pe un finisaj lucios, lumina laterală de la fereastră face canalul mai evident decât este.

Mai există și lacul care se crapă într-o linie fină în dreptul îmbinării, fără ca lemnul să se fi mișcat vizibil. Diferența se face simplu: dacă puteți introduce o foaie subțire de hârtie sau o lamă de măsurat între plăci, rostul este real. Dacă nu, este doar un efect optic al muchiei sau al finisajului.

Cum faceți o verificare simplă

1. Notați când ați văzut rosturile prima dată și umiditatea din cameră. Un higrometru ieftin este suficient.
2. Fotografiați rosturile cu o riglă sau o monedă alături, ca să se vadă mărimea.
3. Verificați dacă sunt pe toată pardoseala sau doar într-o zonă, de exemplu lângă un calorifer sau o fereastră.
4. Urmăriți dacă se micșorează când aerul se umezește. Fotografiați din nou după câteva săptămâni.
5. Căutați alte semne: plăci curbate, margini ridicate, rosturi care se lățesc brusc sau lac crăpat în rost.

Dacă rosturile se închid parțial primăvara și pardoseala arată bine, nu aveți de ce să vă îngrijorați. Dacă rămân deschise, citiți și despre rosturile mari care nu se mai închid.

Semne că nu mai este un comportament normal

Cereți o părere de specialitate dacă observați:

• rosturi de câțiva milimetri, mai ales pe parchet stratificat;
• rosturi mari pe o singură zonă, în timp ce restul pardoselii e strâns;
• rosturi care se deschid brusc după un eveniment, de exemplu o avarie sau o încălzire forțată;
• plăci cu margini ridicate sau curbate în cupă;
• lac crăpat sau desprins în dreptul rosturilor.

Aceste semne indică de regulă o problemă de umiditate, de montaj sau de adeziv. Despre rosturile care apar doar în sezonul rece, vedeți și rosturile care apar doar iarna.

Cum le țineți sub control

Menținerea umidității la 40–60% și a temperaturii la 18–24 °C este cea mai bună măsură. Un umidificator mic într-o cameră uscată, o atenție la caloriferele puternice și evitarea curenților de aer direcți reduc amplitudinea mișcării. Nu ascundeți rosturile cu mastic sau cu chit rigid iarna, pentru că vara plăcile se vor mări și nu mai au loc să se așeze.

Dacă vreți să vedeți cum arată rosturile normale pe diferite specii și lățimi, puteți veni în showroomul nostru de pe Str. Descartes Rene 2 din Cluj-Napoca și le comparăm pe eșantioane.