Parchetul din stejar: de ce rămâne cea mai populară alegere

Stejarul domină piața pentru că nu are un punct slab major: este destul de dur pentru o casă locuită, stabil în varianta stratificată, acceptă orice finisaj și se găsește în toate formatele și modelele.

Stejarul rămâne cea mai cerută esență pentru parchet pentru că nu are un punct slab care să descalifice. Este suficient de dur pentru o locuință cu copii și animale, se comportă previzibil la variațiile de umiditate, acceptă aproape orice finisaj și se găsește în toate formatele. Alte specii îl depășesc la un singur capitol, dar puține îl egalează la toate deodată.

Duritate potrivită pentru viața de zi cu zi

Stejarul european are o densitate de aproximativ 700 kg/m³, ceea ce îl plasează în zona de mijloc spre sus a esențelor folosite la pardoseli. Rezistă bine la mersul zilnic, la scaune și la jucării, fără să fie atât de dur încât să devină greu de șlefuit la recondiționare. Dacă vreți să vedeți cum se compară cu alte specii, scala de duritate este explicată pe larg în ghidul despre scala Janka.

Contează și cum îmbătrânește suprafața. Fibra pronunțată și desenul natural al stejarului ascund micile urme de uzură mult mai bine decât esențele cu fibră fină și uniformă, cum sunt arțarul sau fagul. O zgârietură fină pe un stejar periat abia se observă, pe când pe un arțar lucios iese imediat în evidență.

Stabilitate previzibilă

Orice lemn lucrează cu umiditatea aerului, dar stejarul o face moderat și previzibil. În construcția stratificată, unde stratul nobil de stejar este lipit pe un suport în cruce, mișcarea se reduce și mai mult. De aceea stejarul stratificat este, de regulă, prima recomandare pentru casele cu încălzire în pardoseală, unde fagul sau jatoba ar crea probleme.

Previzibil nu înseamnă imun. Iarna, când caloriferele usucă aerul sub 40% umiditate relativă, și pe stejar pot apărea rosturi fine între plăci. Diferența este că, la o umiditate menținută între 40 și 60%, comportamentul lui se poate anticipa, iar montatorul își poate adapta metoda de lucru.

Un lemn care acceptă aproape orice finisaj

Aici stejarul nu are concurență reală. Datorită taninului din lemn și porilor deschiși, el poate fi transformat în multe feluri fără să-și piardă caracterul:

• uleiat natur, pentru un aspect mat, apropiat de lemnul netratat;
• lăcuit mat, satinat sau lucios, pentru întreținere ușoară;
• periat, cu fibra moale îndepărtată și textura pusă în relief;
• afumat, unde taninul reacționează cu amoniacul și lemnul se închide în toată masa stratului de suprafață;
• albit sau cu ulei alb, pentru interioarele scandinave;
• baițuit în nuanțe de gri, maro sau aproape negru.

O singură esență acoperă astfel stiluri foarte diferite. Același stejar poate arăta rustic într-o casă de la munte și sobru într-un birou de avocatură, schimbând doar sortarea și finisajul.

Se găsește în toate formatele și modelele

Un alt motiv practic este disponibilitatea. Stejarul se produce în plăci înguste și foarte late, scurte și extra-lungi, în sortări de la select până la rustic, în parchet masiv și stratificat. Modelele în spic, adică herringbone (plăci dreptunghiulare așezate în zigzag) și chevron (plăci tăiate în unghi care formează vârfuri), se fac aproape exclusiv din stejar.

Această ofertă largă are și un efect mai puțin vizibil: puteți folosi aceeași esență pe pardoseală, pe trepte și pe pereți, iar plăcile de schimb se găsesc ușor și peste ani. La o esență exotică rară, un lot de completare identic poate fi greu de obținut.

Când stejarul nu este cel mai bun răspuns

Popularitatea lui nu îl face potrivit oriunde. Există situații în care merită să priviți spre altă esență sau alt tip de pardoseală:

• doriți o culoare foarte închisă, naturală, fără baiț sau afumare, iar atunci nucul sau wenge oferă tonul direct din lemn;
• pardoseala va fi expusă constant la apă, ca lângă o cadă fără perete de duș, unde tecul sau o pardoseală din vinil sunt mai sigure;
• vreți o pardoseală deschisă și foarte uniformă, fără desen pronunțat, caz în care arțarul sau frasinul se apropie mai mult de imagine;
• casa are multe elemente metalice ude în contact cu lemnul, iar reacțiile taninului cu fierul devin un risc real.

Ultimul punct surprinde des. Taninul care face posibilă afumarea poate lăsa pete gri-negre sub un vas metalic ud sau sub cuie ruginite. Am explicat fenomenul în ghidul despre taninul din stejar și reacțiile lui cu metalul și apa.

Cum alegeți stejarul potrivit pentru casa dumneavoastră

Odată stabilit că stejarul se potrivește, decizia reală se mută la detaliile care schimbă aspectul și durata de viață. Le puteți lua în ordinea aceasta:

1. Sortarea. Select înseamnă lemn curat și uniform, rustic înseamnă noduri și variații de culoare. Comparația detaliată o găsiți în ghidul despre stejarul rustic și stejarul select.
2. Construcția. Masiv pentru cine vrea multe recondiționări pe parcursul deceniilor, stratificat pentru stabilitate și încălzire în pardoseală.
3. Grosimea stratului nobil. Cu cât este mai gros, cu atât parchetul suportă mai multe șlefuiri.
4. Formatul și modelul. Plăci late pentru încăperi mari, herringbone pentru un aer clasic, plăci înguste pentru camere mici.
5. Finisajul. Lac pentru întreținere minimă, ulei pentru un aspect natural și reparații locale ușoare.

Mostrele mici spun puțin despre un stejar rustic, unde o singură placă nu arată variația întregului lot. Vă invităm să vedeți plăcile întregi și diferitele finisaje în showroomul Total Parquet de pe Str. Descartes Rene 2, din Cluj-Napoca, unde le puteți compara una lângă alta la lumină naturală.