Montajul plintelor: lipite, cu clipsuri sau cu șuruburi

Plinta se fixează întotdeauna de perete, nu de parchet. Lipirea e cea mai curată, clipsurile permit demontarea și trecerea cablurilor, iar șuruburile țin cel mai bine plintele grele din lemn masiv.

Cele trei metode de montaj al plintelor, lipirea, clipsurile și șuruburile, sunt corecte atunci când respectă o singură regulă: plinta se fixează de perete, niciodată de parchet. Parchetul trebuie să se miște liber sub ea, iar plinta doar acoperă rostul de dilatație. Alegerea metodei depinde de felul plintei, de perete și de dorința de a o putea demonta mai târziu.

Plinta se prinde de perete, nu de pardoseală

Un detaliu care se omite des: dacă plinta se cuiește sau se lipește de parchet, ea ține plăcile pe loc și blochează rostul pe care tocmai trebuia să îl acopere. Primele semne apar iarna, când parchetul se strânge și trage plinta după el, deschizând un spațiu între plintă și perete. Vara, plăcile se umflă și împing plinta, care se desprinde. Despre aceste defecte am scris în ghidurile despre spațiul dintre plintă și parchet și despre plinta care se desprinde.

Din același motiv, între partea de jos a plintei și parchet se lasă un joc de 1–2 mm, iar în rost nu se pune silicon rigid.

Plintele lipite

Plinta se aplică pe perete cu un adeziv de montaj sau cu un adeziv pe bază de polimeri, în puncte sau în șiruri verticale.

Avantaje: nu se văd găuri sau capete de șuruburi, suprafața rămâne netedă și lucrarea merge repede. Este metoda cea mai folosită la plintele din MDF vopsit și la cele din lemn subțire.

Limite: adezivul are nevoie de un perete curat, uscat și neted. Pe tencuieli friabile, pe vopsele care se cojesc sau pe pereți umezi, prinderea nu rezistă. Plinta lipită se demontează greu și poate smulge din vopsea. Pe pereți denivelați, adezivul se aplică mai gros, iar plinta trebuie ținută pe loc cu bandă până se întărește.

Plintele cu clipsuri

La sistemul cu clipsuri, o serie de suporturi mici din plastic se fixează în perete cu dibluri, iar plinta se prinde peste ele printr-o apăsare.

Avantaje: plinta se poate scoate și pune la loc, deci se pot trece cabluri (televizor, internet, difuzoare) printr-un canal din spatele ei. Se potrivește bine la renovări în etape și la pereții care se vor vopsi ulterior.

Limite: clipsurile cer plinte construite pentru ele, de regulă din PVC sau MDF cu profil special. Un perete foarte neregulat face ca plinta să stea cu un joc vizibil. Dacă clipsurile sunt prea rare, plinta se unduiește. Pentru un montaj reușit, distanța dintre ele este cea indicată de producător, de obicei sub 50 cm.

Plintele cu șuruburi

Plintele din lemn masiv și cele înalte se fixează cu șuruburi prin plintă, în dibluri din perete, apoi găurile se acoperă cu dopuri de lemn sau cu chit în culoarea plintei.

Avantaje: este cea mai solidă prindere. Ține bine pe pereți inegali și rezistă la lovituri și la mutarea mobilei. Plinta se poate demonta dacă dopurile se scot cu grijă.

Limite: necesită găurire și dopuri vizibile de aproape. Pe pereții din gips-carton, șuruburile cer dibluri speciale, iar profilele metalice din spatele plăcii trebuie localizate. În plus, lucrarea durează mai mult.

Ce metodă pentru ce perete

• Perete de beton sau zidărie cu tencuială bună: oricare dintre cele trei merge, iar lipirea e cea mai rapidă.
• Gips-carton: lipire sau clipsuri; șuruburile se pun doar în profilele metalice sau cu dibluri adecvate.
• Perete umed, cu mucegai sau cu vopsea care se exfoliază: mai întâi se tratează peretele, apoi se alege metoda. Orice plintă prinsă pe un strat slab se va desprinde.
• Plinte înalte sau grele: șuruburi sau o combinație de adeziv și șuruburi la fiecare 50–60 cm. Despre plintele înalte, ghidul despre plintele înalte din locuințele moderne detaliază alegerea.

Mulți montatori combină metodele: adeziv pe toată lungimea și câteva fixări mecanice în punctele solicitate, cum sunt colțurile sau capetele plintei.

Colțurile și îmbinările

Indiferent de prindere, calitatea se vede la colțuri. Colțul interior se face prin tăiere la 45° sau prin profil de colț, iar cel exterior doar la 45°. La îmbinarea a două bucăți pe un perete lung, tăietura se face tot oblic, nu în unghi drept, ca să se acopere eventualele mișcări. Pe pereții din blocuri vechi, în care colțurile nu sunt de 90°, unghiul se măsoară în loc și nu se presupune.

Ce discutați înainte de începerea lucrării

Hotărâți ce metodă se folosește, ce fel de perete aveți și dacă vreți să puteți demonta plinta mai târziu. Dacă ne scrieți sau ne sunați, vă spunem ce prindere se potrivește plintei alese, iar costurile le găsiți în ghidul despre cât costă plintele și montajul lor.