Herringbone combinat cu plăci liniare
Herringbone-ul și plăcile liniare se pot combina în aceeași locuință, în aceeași esență și cu aceeași grosime. Contează locul tranziției, direcția plăcilor și felul în care tratați rostul dintre cele două modele.
Da, herringbone-ul se poate combina cu plăci liniare, iar rezultatul arată bine atunci când cele două modele provin din aceeași esență, au aceeași grosime și se întâlnesc într-un loc firesc, de obicei sub o ușă sau la o schimbare de zonă. Combinația este populară pentru că modelul în spic rămâne acolo unde se vede cel mai mult, iar restul casei se montează mai rapid și mai ieftin.
Trei moduri de a le combina
Nu orice combinație funcționează în orice planimetrie. Cele trei variante pe care le montăm cel mai des sunt:
- Herringbone în living, liniar în restul locuinței. Spicul marchează zona de zi, iar holul și dormitoarele primesc plăci drepte, lungi. Este varianta cea mai simplă din punct de vedere tehnic.
- Herringbone în câmp, liniar ca bordură. Un chenar de două sau trei rânduri de plăci drepte încadrează suprafața în spic. Detaliile le găsiți în ghidul despre herringbone-ul cu bordură perimetrală.
- Liniar în câmp, herringbone ca accent. Mai rar, dar frumos într-un hol de intrare sau în fața unui șemineu, unde un covor de spic mic se așază într-o pardoseală liniară.
Alegerea depinde de câtă pardoseală vreți să fie „spectaculoasă” și de buget, pentru că montajul în spic ia mult mai mult timp decât cel liniar.
Ce trebuie să fie identic
Un model diferit nu se vede ca o greșeală, dar o diferență de material da. Înainte de comandă, verificați că ambele tipuri de plăci au:
- aceeași esență și aceeași selecție de aspect (cu sau fără noduri, cu sau fără contrast de culoare);
- aceeași grosime, ca să nu apară trepte sau profile de ridicare;
- același finisaj, adică același lac sau ulei, cu același grad de luciu;
- același lot de fabricație, pentru nuanțe care se potrivesc.
Plăcile de herringbone au dimensiuni mici și o formă precisă, de aceea se fabrică separat de plăcile liniare late. Cereți să vedeți în showroom ambele plăci puse una lângă alta, la lumina zilei, nu doar fiecare separat.
Tranziția dintre cele două modele
Aici se câștigă sau se pierde aspectul final. Cea mai curată soluție este să faceți trecerea exact sub canatul ușii, unde ochiul nu compară cele două modele dintr-o privire. Dacă trecerea trebuie să apară într-un spațiu deschis, apar două opțiuni.
Prima este un rost dreptunghiular drept, tăiat cu precizie, cu o linie de plăci liniare așezată perpendicular pe direcția spicului. A doua este o fâșie despărțitoare dintr-o esență sau o nuanță diferită, de o lățime constantă. Detalii despre ambele aveți în ghidul despre tranziția dintre două modele de montaj.
Evitați trecerea „în dinți”, în care capetele plăcilor de herringbone se opresc direct pe plăcile liniare. Zigzagul rămâne vizibil, iar fiecare placă tăiată în unghi este un punct slab.
Direcția plăcilor liniare
Plăcile drepte se așază, de regulă, pe lungimea camerei sau spre sursa principală de lumină. Într-o locuință în care o zonă are spic, direcția liniară se alege în funcție de cea mai lungă perspectivă: de la intrare spre living, de exemplu. Dacă aveți nevoie de ajutor la alegere, citiți ghidul despre direcția plăcilor spre lumină sau pe lungimea camerei.
În apartamentele mici, cu hol îngust, plăcile liniare puse pe lungime fac holul să pară mai drept și mai lung. Spicul în living rămâne punctul de interes, fără să încarce spațiul.
Montajul și pierderile de material
Cele două modele nu se comandă la același adaos. Plăcile liniare se taie în general mai puțin, deci pierderea este mică. La spic, fiecare perete înseamnă tăieturi în unghi, iar adaosul crește vizibil. Dacă cumpărați totul la un singur metraj calculat „pe ochi”, riscați să rămâneți fără plăci tocmai la ultimul rând.
Mai există o diferență de ritm: echipa de montaj trasează întâi axele spicului și abia apoi trece la zona liniară. Cerând o ordine clară a lucrărilor încă de la ofertă, evitați situația în care tranziția se improvizează în ultima zi, când nu se mai poate corecta nimic.
Cum decideți
Pentru a ajunge la o variantă concretă, parcurgeți aceste întrebări:
- Care este camera din care se vede cel mai mult din locuință? Acolo merită spicul.
- Unde sunt ușile care pot ascunde tranziția?
- Încălzirea este în pardoseală? Ambele modele se pot lipi pe șapa încălzită, dar urmează aceleași reguli de umiditate și temperatură.
- Aveți buget pentru montajul în spic în întreaga zonă de zi sau doar într-o parte?
Dacă aveți un plan al locuinței, îl putem parcurge împreună în showroomul din Cluj-Napoca, pe Str. Descartes Rene 2, cu plăcile din ambele modele așezate pe podea.
Întrebări frecvente
+Pot combina herringbone cu plăci liniare dacă vreau esențe diferite?
Se poate, dar contrastul trebuie să fie intenționat, de exemplu un stejar deschis în spic și unul închis în liniar, separate de o ușă sau de o fâșie despărțitoare. Fără o separare clară, două esențe care aproape se potrivesc arată ca o greșeală.
+Montajul combinat se face în aceeași zi?
Depinde de suprafață. Spicul cere mai mult timp, deci de regulă se montează primul, iar plăcile liniare urmează după ce linia de tranziție a fost trasată.
+Trebuie să existe un rost de dilatație la trecere?
În majoritatea cazurilor da, mai ales dacă trecerea este un loc de ușă și suprafața totală depășește limita indicată de producător. Rostul se ascunde apoi cu un profil sau cu un prag potrivit.
