Esențe potrivite pentru terase

Pe o terasă descoperită rezistă bine ipe, cumaru, tec, salcâmul, miezul de stejar și lemnul termotratat. Larița și pinul impregnat sunt variante mai accesibile, dar cer întreținere mai des.

Pe o terasă descoperită rezistă ani buni lemnul cu durabilitate naturală mare sau cel modificat termic: ipe, cumaru, tec, salcâmul, miezul de stejar, frasinul și pinul termotratate. Larița și pinul impregnat sub presiune funcționează și ele, însă au o viață mai scurtă și cer mai multă grijă. Alegerea corectă ține mai puțin de culoare și mai mult de cât timp stă lemnul ud.

Ce înseamnă „durabil” la lemnul de exterior

Normele europene clasifică esențele după rezistența naturală la ciuperci, pe o scară de la 1 (foarte durabil) la 5 (nedurabil). Pentru o pardoseală care primește ploaie, zăpadă și soare direct, căutați clasa 1 sau 2. Clasa se referă la duramen, adică miezul mai închis la culoare al trunchiului. Alburnul, stratul deschis de lângă coajă, are durabilitate scăzută la aproape toate speciile și nu ar trebui să ajungă pe o terasă.

A doua proprietate este stabilitatea. Un lemn care se umflă și se strânge mult la fiecare ploaie crapă, se răsucește și împinge șuruburile afară. Esențele foarte dense și cele tratate termic se mișcă mai puțin și își păstrează forma mai bine.

Esențele exotice: densitate mare, întreținere puțină

• Ipe: foarte dur și greu, de clasa 1. Are o nuanță brun-măslinie care, fără ulei, devine gri-argintiu. Fiecare șurub cere pre-găurire. Mai multe detalii găsiți în ghidul despre lemnul de ipe pentru terase.
• Cumaru: apropiat ca rezistență de ipe, cu un ton mai cald, brun-roșcat. Este sensibil la uscarea bruscă, deci plăcile trebuie să vină bine condiționate de la furnizor.
• Tec: rezistent datorită uleiurilor naturale din lemn și foarte stabil. Se găsește greu la dimensiuni de deck și se folosește mai ales pe suprafețe mici sau în zona piscinelor.
• Merbau: durabil și stabil, dar eliberează mult tanin în primele luni. Apa care se scurge de pe el poate păta piatra, betonul sau fațada albă de dedesubt.

Esențele exotice au un dezavantaj practic: cele închise la culoare se încing puternic în soarele de vară și pot deveni incomode pentru picioarele goale. La lemnul tropical cereți întotdeauna documente de proveniență și, dacă există, certificare FSC sau PEFC.

Esențe europene care rezistă afară

Nu trebuie neapărat să aduceți lemn de pe alt continent. Câteva specii crescute în Europa se descurcă bine afară:

• Salcâmul: cea mai durabilă esență europeană, de clasa 1–2, crește și în România. Este dur, dar plăcile sunt mai scurte, iar fibra mai neregulată. Capetele trebuie sigilate ca să nu crape.
• Stejarul, doar duramenul: clasa 2, solid și ușor de prelucrat. Taninul reacționează cu fierul obișnuit și lasă dungi negre, așa că se montează exclusiv cu șuruburi din inox.
• Larița: rășinoasă de clasa 3–4, mai accesibilă și cu un aspect cald, roșiatic. Larița crescută lent, cu inele dese, se comportă mai bine decât cea din plantații rapide. Rezistă dacă terasa este bine ventilată și se usucă repede după ploaie.
• Pinul impregnat în autoclavă: soluția economică. Rezistența vine din tratamentul chimic, nu din lemn, deci fiecare tăietură făcută pe șantier trebuie retratată.

Lemnul termotratat, o variantă între cele două lumi

Tratamentul termic înseamnă încălzirea lemnului la aproximativ 180–215 °C, fără oxigen. Structura celulelor se modifică, lemnul absoarbe mult mai puțină apă, devine stabil și ajunge la o durabilitate comparabilă cu a esențelor exotice. Frasinul și pinul sunt speciile tratate cel mai des, iar culoarea devine un brun uniform, ca de ciocolată.

Prețul acestei stabilități este o rezistență mecanică mai mică. Lemnul termotratat este mai casant, se ciobește la muchii dacă primește lovituri și cere grinzi de susținere mai apropiate. Am explicat diferențele în detaliu în ghidul despre frasinul termotratat.

Cum alegeți esența pentru terasa dumneavoastră

Înainte să vă îndrăgostiți de o mostră, treceți prin întrebările de mai jos. Ele elimină repede variantele nepotrivite.

1. Cât de expusă este terasa? Un deck sub o streașină largă suportă și larița. O terasă descoperită, orientată spre sud, cere o esență de clasa 1–2 sau termotratată.
2. Unde se scurge apa? Dacă dedesubt sunt piatră, gresie deschisă sau o fațadă, evitați esențele care eliberează mult tanin.
3. Veți umbla desculț? Lemnurile închise se încing la soare, iar rășinoasele pot face așchii dacă nu sunt întreținute.
4. Acceptați culoarea gri? Toate esențele devin argintii fără ulei. Dacă vreți nuanța inițială, plănuiți o uleiere anuală.
5. Pe ce stă deck-ul? Structura trebuie să fie la fel de durabilă ca plăcile, cu ventilație dedesubt și pantă ușoară pentru scurgere.

În zona Cluj-Napoca, iernile cu îngheț și dezgheț repetat sunt cel mai dur test pentru o terasă. Apa care rămâne între plăci sau pe grinzi îngheață și deschide fisurile, așa că rosturile de câțiva milimetri dintre plăci și accesul aerului pe sub deck contează la fel de mult ca esența.

Dacă vreți să comparați pe viu mostre de lemn exotic, european și termotratat, echipa Total Parquet vă poate arăta diferențele și vă poate spune ce s-ar potrivi pe terasa dumneavoastră. Detalii despre lucrările pe care le facem, inclusiv terase, găsiți pe pagina de servicii.