Cele mai stabile esențe pentru încălzirea în pardoseală

Pe încălzirea în pardoseală merg cel mai bine tecul, iroko, merbau și stejarul, mai ales ca parchet stratificat, lipit și cu plăci nu foarte late. Fagul, arțarul și mesteacănul sunt cele mai riscante.

Pe încălzirea în pardoseală cele mai sigure esențe sunt tecul, iroko, merbau și stejarul, de preferat în variantă stratificată și lipită. La polul opus se află fagul, arțarul și mesteacănul, care absorb și cedează multă apă și produc rosturi mari iarna. Esența este însă doar o parte din răspuns, construcția plăcii și felul montajului pot contribui la fel de mult.

De ce contează stabilitatea

Lemnul se contractă și se umflă pe măsură ce își schimbă umiditatea. Încălzirea în pardoseală usucă aerul de la nivelul podelei, iar în sezonul rece plăcile pierd apă și se micșorează. Un lemn instabil lasă rosturi vizibile și poate crăpa, iar vara, când umiditatea crește, se umflă și apasă pe pereți. Cu cât mișcarea lemnului este mai mică, cu atât pardoseala rămâne mai liniștită.

Fiecare esență are un coeficient propriu de contracție, mai mare în direcția tangențială (paralelă cu inelele anuale) decât în cea radială. Din această cauză tăierea contează: plăcile cu fibră radială, în care inelele sunt aproape perpendiculare pe față, se mișcă mai puțin decât cele tăiate tangențial.

Esențele cele mai potrivite

• Tec: una dintre cele mai stabile esențe folosite pe pardoseli, cu un conținut natural de uleiuri care limitează absorbția de apă. Prețul și disponibilitatea îl fac însă rar întâlnit.
• Iroko și merbau: stabile și durabile, folosite des în spații cu cerințe mari. Merbau are tendința să elibereze pigment la contactul cu apa, deci cere finisaj atent.
• Stejar: o stabilitate bună, mai ales tăiat radial sau semi-radial, și un raport foarte bun între preț și comportare. Este alegerea pe care o recomandăm cel mai des.
• Nuc: stabilitate bună, dar cere plăci de lățime moderată și umiditate corectă a suportului.
• Stejar termotratat și frasin termotratat: tratamentul termic reduce cu mult mișcarea. Detalii în ghidurile despre stejarul termotratat și frasinul termotratat.
• Sapelli: comportare medie spre bună în variantă stratificată.

Esențele care cer prudență

Fagul, arțarul și mesteacănul sunt lemne dure, dar foarte mobile. Frasinul netratat și cireșul se situează la mijloc. Pe încălzirea în pardoseală le vedem recomandate doar în variantă stratificată, cu plăci înguste, lipite complet. Parchetul masiv din aceste esențe, mai ales în lățimi de peste 10 cm, nu îl recomandăm pe încălzire. Pentru o privire de ansamblu asupra masivului, vedeți ghidul despre parchetul masiv pe încălzirea în pardoseală.

Ce contează în afara esenței

Chiar și cea mai stabilă esență se poate comporta prost dacă restul sistemului este greșit. Verificați, în ordine:

1. Construcția. Un parchet stratificat cu suport transversal se mișcă mult mai puțin decât un masiv.
2. Lățimea și grosimea. Plăcile late se deschid mai mult; grosimea mare crește rezistența termică și încetinește răspunsul încălzirii.
3. Montajul. Lipirea completă pe șapă transferă căldura și limitează mișcarea. Despre alegerea dintre variante citiți ghidul despre lipit sau flotant pe încălzirea în pardoseală.
4. Umiditatea șapei. Pentru șapa de ciment, limitele uzuale sunt de maximum 1,8% CM cu încălzire; pentru anhidrit, maximum 0,3% CM.
5. Temperatura suprafeței. Se menține sub 27–29 °C, conform producătorului.
6. Umiditatea camerei. Între 40 și 60% și 18–24 °C.

Cele mai multe reclamații pe care le vedem în apartamentele noi din Florești sau Borhanci vin din șapa pornită prea repede, nu din lemnul în sine. Un protocol de încălzire corect este deci la fel de important ca esența.

Conductivitatea termică și grosimea

O esență densă transmite căldura ceva mai bine decât una ușoară, dar diferențele dintre stejar, nuc sau frasin sunt mici în comparație cu efectul grosimii. Rezistența termică a întregii pardoseli (parchet, adeziv, eventual substrat) se adună, iar producătorii de sisteme de încălzire indică de obicei o limită superioară pentru ea. Un parchet stratificat subțire, lipit, încălzește camera mai repede decât unul masiv gros de 20 mm, la aceeași temperatură a agentului termic.

Pentru a afla cifra exactă, cereți fișa tehnică a parchetului și comparați-o cu cerința producătorului instalației; ghidul despre rezistența termică a parchetului explică cum se citește valoarea R.

Cum decideți

Dacă vreți liniște deplină, alegeți un stejar stratificat lipit, cu fibră radială și plăci de lățime moderată. Pentru un aspect mai întunecat, stejarul termotratat sau afumat este o soluție stabilă. Pentru nuc sau esențe exotice, cereți aprobarea scrisă a producătorului pentru încălzirea în pardoseală. Pentru a decide pe un proiect concret, sunați-ne și vă spunem ce soluție ar merge pe suportul și pe sistemul dumneavoastră de încălzire.