Betonul vechi ca suport: cum se evaluează
Betonul vechi poate fi un suport excelent pentru parchet, dacă are rezistență, planeitate și suprafață curată. Se evaluează prin zgâriere, ciocănire, verificarea fisurilor, a petelor și a umidității, apoi se pregătește prin șlefuire și amorsă.
Betonul vechi este, de multe ori, un suport mai bun decât o șapă nouă și grăbită, pentru că și-a încheiat contracția și uscarea. Trebuie însă evaluat: rezistența suprafeței, curățenia, umiditatea, fisurile și planeitatea decid dacă îl folosiți ca atare, îl pregătiți sau îl acoperiți. Mai jos aveți o ordine de verificare care evită surprizele.
De unde vine un beton „vechi” și de ce contează
Sub parchet puteți întâlni betonul turnat monolit al unei plăci de planșeu, o șapă din beton de ciment din blocurile construite acum câteva decenii sau betonul unui parter și al unui subsol. Fiecare are istoria lui. Un beton din casa construită pe teren înclinat, de exemplu în zona Gilău sau Feleacu, poate avea probleme de umiditate venită de jos, în timp ce un beton dintr-un apartament la etaj are, mai degrabă, probleme de suprafață: vopsele, adezivi, resturi de ciment.
Înainte de orice test, aflați ce a fost deasupra. O pardoseală de linoleum lipit cu bitum sau de PVC lasă urme și umpluturi care afectează aderența, iar ghidul despre pardoselile din blocurile vechi arată cum se tratează.
Verificările, în ordine
- Privire de ansamblu. Aprindeți o lumină rasantă (lanterna ținută joasă) și priviți suprafața: se văd fisuri, urme de ulei, pete de vopsea, zone lucioase sau pudrate.
- Ciocănirea. Un sunet plin înseamnă beton solid sau șapă aderentă. Sunet de gol arată zone desprinse, ca în ghidul despre șapa care sună a gol.
- Testul de zgâriere. Trageți un cui sau o șurubelniță cu apăsare medie. Betonul bun lasă o urmă fină. Dacă ies praf, nisip sau fărâme, suprafața este slabă și trebuie consolidată sau îndepărtată.
- Picătura de apă. Lăsați câteva picături pe beton. Dacă sunt absorbite repede, suprafața este poroasă și va avea nevoie de amorsă. Dacă rămân boabe, suprafața este închisă sau contaminată, ceea ce trebuie remediat înainte de amorsă.
- Planeitatea. Dreptar de 2 m, în mai multe direcții. Toleranțele sunt discutate în ghidul despre planeitatea suportului.
- Umiditatea. Măsurătoare CM, cu probă luată din grosime. La betonul de la parter și de la subsol, căutați și semne de umiditate ascensională: pete, eflorescențe, miros.
Ce contaminări găsiți și ce faceți cu ele
Betonul vechi acumulează straturi care nu se văd imediat:
- Adeziv și vopsea: se îndepărtează mecanic, prin șlefuire sau frezare, nu cu solvenți care pătrund în beton.
- Ulei și grăsime: pătrund în pori și opresc aderența. De multe ori betonul trebuie tăiat superficial sau tratat conform specificațiilor producătorului de amorsă.
- Lapte de ciment: crusta albicioasă și fragilă de la suprafață. Se șlefuiește.
- Reziduuri de bitum: necesită curățare serioasă și, uneori, o amorsă specială sau barieră.
- Mucegai sau pete de apă: indică o sursă de umiditate. Se rezolvă sursa înainte de orice altceva.
Cum se pregătește suprafața
După evaluare, pregătirea cuprinde de obicei:
- șlefuire sau frezare, ca să se ajungă la beton solid, curat și deschis;
- aspirare cu aspirator industrial, apoi o a doua trecere după ce praful se așază;
- reparații locale ale fisurilor și ale găurilor;
- amorsă, aleasă după absorbția suprafeței;
- nivelare cu autonivelantă dacă planeitatea cere.
Verificarea aderenței finale, prin testul de smulgere descris în ghidul despre testul de aderență al suportului, este recomandată la suprafețe mari sau dubioase.
Cum alegeți sistemul de parchet după rezultatul evaluării
Evaluarea nu se oprește la „bun” sau „rău”. Ea ajută și la alegerea montajului. Un beton solid, plan și uscat primește fără probleme parchet lipit. Un beton cu mici imperfecțiuni, dar stabil, poate primi o autonivelantă și apoi parchetul. Dacă suprafața rămâne dubioasă sau umiditatea nu poate fi controlată, un montaj flotant, cu folie de protecție acceptată de producător, este uneori compromisul rezonabil. Alegerea trebuie confirmată în instrucțiunile producătorului parchetului, nu doar de noi.
Un detaliu util: faceți testele în mai multe locuri, nu doar în colțul cel mai accesibil. Betonul poate fi bun lângă fereastră și slab lângă perete, unde a fost udat sau a stat mult timp sub o sursă de apă.
Când betonul nu mai poate fi folosit
Dacă betonul se sfărâmă pe adâncime, are fisuri largi și active sau este saturat de umiditate venită de jos, nu-l acoperiți și sperați. Soluția ține atunci de structură: se taie și se reface porțiunea afectată, se pune hidroizolație acolo unde lipsește sau se alege un sistem de pardoseală uscată. Pentru camerele la nivelul solului vedeți și ghidul despre parchetul pe placa pe sol fără hidroizolație.
Pasul următor
Dacă locuiți într-un apartament cu beton vechi sub linoleum sau parchet și vă întrebați dacă poate rămâne, chemați echipa Total Parquet la o măsurare. Facem testele de mai sus pe loc și vă spunem ce pregătire cere suprafața pentru parchetul pe care îl aveți în vedere.
Întrebări frecvente
+Cât de gros trebuie să fie betonul pentru a primi parchet?
Placa structurală a planșeului are grosimea stabilită de proiectul clădirii și nu se judecă după regulile unei șape. Dacă betonul servește drept șapă, grosimea minimă o dă sistemul ales; vedeți ghidul despre grosimea minimă a șapei.
+Pot lipi parchet direct pe beton vechi vopsit?
Nu fără pregătire. Vopseaua trebuie îndepărtată sau, în cazuri ușoare, verificată prin test de aderență; adezivul se lipește de suprafața solidă, nu de un strat de vopsea care se poate desprinde.
+Betonul vechi nu mai are probleme de umiditate, nu?
Nu garantat. Un beton vechi de la parter sau de pe teren umed poate primi apă oricând, iar o scurgere recentă îl poate satura. Măsurătoarea este necesară, indiferent de vechime.